Peste 70% dintre românii își doresc să devină antreprenori. Nu știu cât de corectă e afirmația, dar cred că are un sâmbure de adevăr, pentru că și eu în jurul meu aud mulți prieteni care zic că și-ar dori să își deschidă propria afacere, că au idei și alte din astea, că vor să facă bani. De ce nu se apucă toți de afaceri? Probabil are legătură cu teama de eșec, împreună cu nivelul taxelor și birocrația. Dar problema e mai complicată.
România este țara cu cea mai mare dorință a populației de deveni antreprenori, undeva la 70%, comparativ cu 15% în Finlanda”.
Sincer vă zic, să te faci antreprenor e foarte mișto. Îți stabilești singur programul de lucru, potențialul financiar e legat direct de efortul pe care îl depui, mulți dintre prieteni te vor invidia, vei fi tipul sau tipa aia cool, care face ce vrea în viață. Teoretic.
Sunt și multe aspecte negative, cum ar fi faptul că poți da faliment oricând, că s-ar putea să muncești până la epuizare în unele luni, în funcție de sezon, că în ochii statului ești privit ca un infractor, nu un partener. De aceea e bine să nu credeți tot ce citiți prin presă, să mai discutați cu oameni avizați.
Și niște articole de încălzire:
- Cea mai mare problemă cu programul de la 9 la 5
- Și zici că ești antreprenor?
- De ce trebuie să te angajezi înainte de a lansa propria afacere
- O dilemă despre antreprenorii care îți explică cum stă treaba cu antreprenoriatul. Gratis.
- Te voi învăța cum să devii bogat
- De ce am ajuns să merg la birou, chiar dacă nu sunt obligat
Mă scuzați, e ora 6 seara și trebuie să mai trimit câteva emailuri către clienți, ca orice antreprenor care se respectă și are mult timp liber. Să auzim de bine!
Păi da… Toată lumea visează să fie propriul patron pentru a scăpa de chingile sclaviei. De cele mai multe ori, munca la patronii din România este sinonimă cu sclavia. Muncă multă pe bani puțini, insuficienți pentru îndeplinirea viselor.
Și visele costă, mai ales dacă ești tânăr și ai avut ghinionul să ai părinți săraci. Dacă ești sărac, ești cel care își sacrifică viața doar ca să facă rost de un acoperiș deasupra capului, uitându-te cum alții se plimbă și se distrează pe banii părinților.
Atâta timp cât muncești în România, nu cred că ai mari șanse să îți îndeplinești visele oferind „disponibilitatea la program prelungit” și primind un salariu de mizerie la schimb. De ce să muncești pentru alții și să te alegi din trei cu-a mai lungă, când poți să fii propriul tău patron?
Acuma, ca să răspund la întrebarea de ce mulți ezită să pună piatra de temelie…
Păi pe lângă faptul că le e teamă de eșec și birocrație, aș mai putea adăuga faptul ca nu mulți sunt cei care știu într-adevăr să facă ceva.
Ca să reușești într-un domeniu, sunt de părere că trebuie să ai cel puțin un răspuns la întrebarea elementară „Ce știi să faci?”… Mulți nu au o meserie pe care să o stăpânească așa cum ar trebui…
Apoi, dacă întrebi pe cei care doresc să deschidă o afacere ce anume doresc să deschidă mai exact, o să vezi că răspunsurile lor sunt bagi, inexacte. Motivul este faptul că mulți doresc să facă ceva, orice numai să scape de sclavia patronilor. Problema este că dacă nu te pricepi în domeniul în care deschizi ceva și dacă nu ai o viziune clară asupra ce anume îți dorești, clar că nu te vei descurca…
Bine punctat, de aia am zis și eu că întâi ar trebui să lucrezi, ca să acumulezi experiență.
Eu știu că antreprenorii sunt de două feluri, antreprenoru’ până în 209 și antreprenoru 209! Acu, eu cunosc antreprenori și de-o parte și de alta și nu știu ce să aleg, în sensul că nu știu pe ce cale să o iau.
Vedeți dumneavoastră, am înțeles că dacă aleg calea de antreprenor 209 voi avea atât de multe beneficii, voi putea să-mi trag fel și fel de hateri care să facă mișto-uri pe bună nedreptate. Dacă aleg să fiu celălalt antreprenor, nimeni nu o să știe de mine care este antreprenor.
Ce îmi puteți recomanda? Ce cale să aleg?
Calea muncii?
E usor sa iti doresti, dar e foarte greu sa faci ceva. E nevoie de munca si de o rabdare infinita. Plus ca statul te faulteaza la fiecare pas cu taxe, impozite, hartii, aprobari, declaratii, controale si altele. Multi isi doresc, putini reusesc.
Dupa mai bine de 6 ani mie mi s-a luat de antreprenoriat in Romania si am plecat. Asa ca nu recomand nimanui sa faca ceva in Romania unde sistemul economico-fiscal e facut in asa fel incat sa te impinga spre zona neagra a economiei sau sa te sclavageasca pana la ultimul leu.
[…] Romanii, o natie de antreprenori […]
[…] Foarte mulți români se visează antreprenori, e un lucru știut asta. E la modă acum să spui că ești antreprenor, chiar dacă nu ai realizat mare brânză la viața ta, chiar dacă nu ai experiență prea multă în vreun domeniu și nu știi sigur ce vrei să faci în viață. […]