Etichetă Romania

Să n-o dai în bară maică

Când am plecat de la ultima companie unde am lucrat, a durat câteva luni până să realizez că nu mai vreau să lucrez pentru alții, că vreau să îmi fac drumul meu. Primii 2 ani după ce am pornit Advertica cu Cristi nu au fost chiar ușori, dar în timp lucrurile au început să se miște, clienții să ne recomande altora, suntem ok.

Totuși, chiar și acum, după 9 ani de când sunt pe cont propriu, ai mei tot mă întreabă uneori cum e, dacă mă descurc, dacă am de treabă. O fac și pentru că țin la mine, dar și pentru că e greu să explic ceea ce fac, clienții ne dau bani ca să îi ajutăm să se promoveze pe internet, să vândă mai mult. Stau zilnic în fața calculatorului, e explicația simplă.

Noi ca societate am fost așa de mult timp obișnuiți cu ideea că trebuie să fim angajați pe undeva ca să ne fie bine, că trebuie să avem o meserie cunoscută, încât atunci când unul dintre noi renunță la jobul clasic e privit ciudat, chiar dacă în majoritatea cazurilor e mai fericit. Încă nu s-a schimbat mentalitatea asta.

Citește mai departeSă n-o dai în bară maică

Nu e chiar așa de rău să fii patriot

Cineva observa foarte bine pe Twitter sau pe Facebook ieri că cei mai mari patrioți zilele astea nu sunt românii din țară, ci cei din diasporă. Unii zic că e un patriotism de fațadă, pe ideea că dacă erai patriot adevărat rămâneai aici și te zbăteai, nu plecai afară. Eu cred că e patriotism pe bune, deoarece majoritatea nu au plecat de plăcere, și românii din afară simt altfel țara, față de noi, cei care (încă) suntem aici.

Citește mai departeNu e chiar așa de rău să fii patriot

Nu suntem ok

În ciuda faptului că majoritatea guvernelor și Uniunea Europeană promit ajutoare de tot felul pentru companii, situația nu chiar e roză. Luna trecută, 50% dintre firmele mici din Europa se temeau că vor da faliment în următorul an, iar 70% din companiile europene au raportat venituri mai mici din cauza coronavirusului. Scenariul cel mai pesimist pe care l-am citit până acum pentru România vorbește de peste 500.000 de şomeri şi mai mult de 300.000 de firme în insolvenţă sau faliment.

Totuși, astea sunt doar scenarii. Momentan situația pare optimistă, poate și datorită știrilor despre vaccinurile ce urmează să apară în curând, a speranței că lucrurile vor fi mai bune din primăvară. Eu încerc să ies un pic din bula cu online-ul, unde e cald și bine, să văd cum mai e prin alte domenii. Unii se descurcă, foarte mulți supraviețuiesc.

Citește mai departeNu suntem ok

Problema cu salariile din primării

Luna trecută făcea val știrea că la Câmpulung Muscel 70% din veniturile orașului sunt cheltuite pe salariile angajaților din primărie, din 20 de milioane de euro se cheltuie 14, și sunt 455 de salariați la 36.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, aproape toți banii din taxe și impozite se duceau pe salarii, investiții pauză.

Zilele astea e și Bacăul pe val, Primarul Viziteu a declarat că aproximativ 50% din bugetul primăriei se duce pe salarii. Sunt 690 de angajați, la o populație de aproximativ 200.000 locuitori, deși cred că sunt și mulți plecați afară, dar care figurează aici în acte. Nu am găsit informații despre bugetul pe 2021, dar dacă e adevărat ce scria Cristi aici la începutul anului, pentru 2020 erau alocați cam  27 de milioane de euro pentru salarii. Enorm.

Oradea, care e dată ca exemplu de bune practici administrative, are 200.000 de locuitori, și Bolojan spunea că bugetul pentru salarii e tot în jurul a 14 milioane de euro, cât e la Câmpulung Muscel.

Și de aici încep discuțiile. Vitejii de tastatură spun repede că banii trebuie tăiați la toți angajații, din toate direcțiile, că jumătate dintre ei oricum sunt angajați pe pile și freacă menta, și așa mai departe.

Eu cred că nu poți tăia toate salariile brusc și cu același procent, tot la fel cum nu poți da afară oameni din toate departamentele, doar ca să reduci cheltuielile. Și în privat sunt angajați care își merită salariul și muncesc de le sar capacele, dar și trântori, la fel cum sunt departamente supradimensionate dar și departamente ce nu fac față volumului de muncă.

Ar trebui probabil stabilit un număr de angajați recomandat, raportat la numărul de locuitori, iar de acolo se pot face schimbări în funcție de obiectivele primăriei.

Ar trebui stabiliți indicatori de performanță pe departamente, de exemplu e stupid ca un angajat să primească bonus de performanță pentru implementarea proiectelor pe fonduri europene, atunci când ele NU au fost implementate.

Ar trebui stabilite și grile de salarizare raportate la realitățile economice, de exemplu la Primăria Bacău acum vreo 4 ani căutau IT-ist cu minim 5 ani de experiență și ofereau 2000 de lei net parcă, în condițiile în care un om bun în domeniu primea de 3 ori mai mult în privat. Nu e de mirare că sistemul informatic din instituții e praf, nu poți atrage oameni buni, dacă îi plătești prost.

Ar trebui tăiate și bonusurile acordate pe criterii stupide, unde există, cum era de exemplu sporul de vătămare pentru munca în fața calculatorului, de care râdeam în 2018, tot în Bacău. Sigur mai sunt și altele.

Personal mă bucur că s-a deschis cutia Pandorei, și oamenii încep să realizeze că angajații de la stat sunt plătiți din banii noștri, ai tuturor, deci au obligații, iar bugetele locale trebuie folosite în folosul comunității.

Citește mai departeProblema cu salariile din primării

De ce e nociv Selly pentru copii

Activând mereu în online cam știu ce e pe trending, și am văzut ascensiunea lui Selly cu 5Gang-ul lui și melodiile făcute cu Autotune. Nici o problemă, în sinea mea am zis că au publicul lor, pe la 10-13 ani și aia e, nu sunt pe target și nici nu trebuie să fiu.

Șocul a venit când am fost într-o excursie cu clasa Dianei acum 2 ani, iar copii de clasa a doua, mai ales băieții, fredonau refrenele lor, despre cum femeia ta îmi dă târcoale, sos și restul prostiilor. Și atunci mi-am dat seama cât de nociv e personajul, mai ales pentru copiii fără alte repere în viața lor.

Citește mai departeDe ce e nociv Selly pentru copii

Cum e școala online la final de 2020

Zilele trecute toți elevii din România au trecut la școală exclusiv online, și părinții au descoperit cu ocazia asta cât de aiurea e sistemul ăsta, mai ales la noi. Fetele noastre fac școală online încă din martie, cu excepția a trei săptămâni din septembrie-octombrie, când au mers la ore în clasă, pe schimburi.

Am povestit încă din aprilie cum e cu școala online, și am dat în vară niște idei pentru părinți, presimțeam că va urma un an școlar exclusiv online. Faza e în felul următor, vara lumea era optimistă că totul va fi bine, dar doctorii au avertizat de pe atunci să ne pregătim pentru o perioadă grea.

Citește mai departeCum e școala online la final de 2020

Să ne obișnuim cu ideea că lucrurile nu vor mai fi la fel

Prin martie, cînd am intrat în starea de urgență, a durat vreo 2 luni să mă obișnuiesc cu ideea că ne așteaptă minim 1 an de zile greu, cu perioade de urgență/izolare/restricții, alternate cu perioade de relativă relaxare.

Între timp am învățat mai multe lucruri despre virus, deja se discută despre mai multe vaccinuri care probabil vor apărea la începutul lui 2021. Totuși, realitatea este că inclusiv cu programe ample de vaccinare la nivel național, va mai dura ani buni până când îmbolnăvirile de Covid-19 se vor reduce simțitor și pericolul va trece.

Citește mai departeSă ne obișnuim cu ideea că lucrurile nu vor mai fi la fel