Infograficul e realizat de Camelia Bulea și sintetizează situația din țară când vine vorba de utilizarea social media, din puținele studii care au fost realizate la noi până acum. Da, nu ne putem compara cu americanii, dar măcar suntem mulți pe Facebook, nu?
Povestea e interesantă, o companie a descoperit că 80% din clicurile provenite în urma unei campanii derulate pe Facebook erau realizate de roboți:
A couple months ago, when we were preparing to launch the new Limited Run, we started to experiment with Facebook ads. Unfortunately, while testing their ad system, we noticed some very strange things. Facebook was charging us for clicks, yet we could only verify about 20% of them actually showing up on our site.
At first, we thought it was our analytics service. We tried signing up for a handful of other big name companies, and still, we couldn’t verify more than 15-20% of clicks. So we did what any good developers would do. We built our own analytic software.
Here’s what we found: on about 80% of the clicks Facebook was charging us for, JavaScript wasn’t on. And if the person clicking the ad doesn’t have JavaScript, it’s very difficult for an analytics service to verify the click. What’s important here is that in all of our years of experience, only about 1-2% of people coming to us have JavaScript disabled, not 80% like these clicks coming from Facebook.
So we did what any good developers would do. We built a page logger. Any time a page was loaded, we’d keep track of it. You know what we found? The 80% of clicks we were paying for were from bots. That’s correct. Bots were loading pages and driving up our advertising costs.
So we tried contacting Facebook about this. Unfortunately, they wouldn’t reply. Do we know who the bots belong too? No. Are we accusing Facebook of using bots to drive up advertising revenue. No. Is it strange? Yes.
Morala? Dacă derulați campanii pe promovare pe Facebook nu vă bazați doar pe datele furnizate de ei, monitorizați și ce se întâmplă pe site-ul vostru.
Acum 10 ani putea dura luni de zile până când un clip video să devină viral. În ziua de azi, cu ajutorul rețelelor sociale un clip poate deveni viral într-o singură zi. De fapt dacă mă gândesc mai bine poate fi chiar o chestiune de ore. Un scurt documentar despre evoluția clipurilor virale, de unde au plecat și unde se îndreaptă, în continuare.
Contul oficial de Twitter al Innei am înțeles că e actualizat de către echipa ei, dar mai postează și ea din când în când, de obicei mesaje simple ca acesta. Cred că tweetul de mai jos, postat acum 21 de minute, a fost scris chiar de Inna:
Cum spuneam și pe Twitter, this is wrong on so many levels, chiar dacă a fost scris în glumă, chiar dacă Inna zboară într-adevăr către orașul Pula, chiar dacă a fost scris pentru a obține retweeturi. Oricum, pe Twitter deja a apărut hashtag-ul #innainpula, care sigur va genera mult interes în twittosferă.
Până acum cei care vroiau să adune cât mai multe Like-uri pe Facebook pentru diverse pagini mergeau la cumpărături sau recurgeau la convertitul prietenilor în fani, mai nou se practică un alt sistem, cerșitul de like-uri.
Pe principiul eu ți-am dat Like paginii tale, nu îmi dai și tu Like la a mea, numărul de mesaje directe primite de la cerșetori de pe Facebook pe mai multe din paginile pe care le administrez a crescut. Mesajele primite sunt similare cu cel de mai jos:
Eu cred că mulți care oferă servicii de promovare prin social media s-au prins că nu ține faza cu plătitul pentru fani falși din țări africane, astfel încât s-au apucat de cerșit, poate poate adună Like-uri care dau mai bine în rapoartele către clienții finali. Tipa de mai sus cerșea like-uri pentru o pagină de astrologie sau ceva similar. Normal, am dat Report, să fac și eu o faptă bună.
Ați primit și voi mesaje de la cerșetorii ăștia cibernetici?
Prezentarea de mai jos arată concluziile unui studiu realizat pe companiile din Fortune Global 100 privind utilizarea Twitter, Facebook, Youtube, Pinterest și Google+ în promovarea brandurilor și comunicarea cu fanii acestora.
Ce se întâmplă prin afară e vizibil și la noi, dar mai greu. Totuși, e interesant că la noi companiile mici, IMM-urile să zicem, sunt mult mai deschise referitor la promovarea și interacțiunea cu clienții folosind social media, mai degrabă companiile mari și instituțiile statului sunt reticente la mediul online. Important e să le deschidă cineva ochii și să le arate ceea ce știm deja: în 2012, dacă nu ești (și) online nu exiști.
Citeam la Călin articolul despre proprietarii de afaceri care pierd vremea pe Facebook și mă gândeam că nu are dreptate 100%. Da, o pagină de Facebook nu este un magazin online, oamenii nu stau pe Facebook DOAR pentru a cumpăra, dar dacă ți-ai creat o comunitate pe pagina de Facebook și vii cu oferte bune s-ar putea să vinzi mai ușor decât cu un site static. Nu sunt eu cel mai mare fan Facebook, dar are și părți bune, atât pentru utilizatorii obișnuiți cât și pentru companii.