Mă amuză când aud uneori câte un prieten cum își propune ca de mâine să fie mai organizat, să își stabilească obiective mai ambițioase, să mănânce mai sănătos, să meargă la sală, să slăbească 30 de kilograme anul ăsta etc. Mă amuză pentru că în 99% din cazuri nu se va întâmpla asta. De ce?

Trăim într-o societate care ne învață că nu e bine să îi refuzăm pe cei din jur. În teorie treaba asta sună bine, trebuie să îi ajuți pe cei din jur, în practică ajungi adesea să îți consumi mult timp făcând favoruri unor oameni care nu merită să le primească.

Până acum câțiva ani ajutam și eu pe oricine, oricând, până când mi s-au aprins beculețele și mi-am dat seama că mulți oameni se folosesc de mine doar pentru a obține diverse lucruri, iar atunci când am eu nevoie de ajutor uită să îmi întoarcă favoarea.

Cred că majoritatea tinerilor din ziua de azi o duc prea bine pentru a avea în ei dorința de a reuși în viață cu adevărat. Nu zic că generația noastră a dus-o rău, doar că am prins și o parte din comunism, din frământările anilor 90, știm ce înseamnă lipsurile și am fost conștienți că trebuie să ne zbatem, să învățăm, să muncim mult pentru a face ceva, pentru a avea un anumit confort. Am fost conștienți că trebuie să tragem pentru noi, că nu ne va da nimeni nimic gratis în viața asta.

Dacă sunteți pasionați de limbajul trupului și felul în care interacțiunea nonverbală cu ceilalți influențează felul în care suntem percepuți vă recomand Lie to me, e un serial bun pe tema asta, puteți afla multe trucuri utile.

Totuși, ce nu știam este că limbajul trupului, anumite poziții pe care le abordăm în situații stresante poate schimba chiar felul în care ne percepem pe noi înșine, prin modificarea nivelului testosteronului (hormon ce are legătură cu motivatia, încrederea de sine și agresivitatea) și cortizolului (hormon secretat în condiții de stres).