Etichetă PR

Idei pentru crearea unui brand personal online

Se discuta tot mai mult despre brandul personal si cum ti-l poti crea. In viata reala brandul personal este o reflexie a ceea ce faci, a jobului si pasiunilor tale si a cum te percep oamenii in functie de calitatile si abilitatile tale. Dar cum iti creezi brandul personal online, acolo unde nimeni nu stie de tine?

Sa spunem ca numele meu e Cristi Roca, sunt student, imi caut un job si vreau sa ma asigur ca daca un posibil angajator ma cauta pe Google va afla informatiile pe care vreau eu sa i le ofer, adica vreau sa controlez ce apare pe Google despre mine. Daca as fi la inceput de drum, fara bani multi de investit si as vrea ca lumea sa ma gaseasca mai usor atunci cand ma cauta pe Google as proceda in felul urmator:

Mi-as face un blog gratuit pe wordpress.com – cristiroca.wordpress.com. Mi-as face si o pagina Despre cu o poza reala si o descriere cat mai obiectiva si as adauga linkuri catre conturile din retelele sociale (vezi mai jos) plus adresa de email la care pot fi contactat. As alege o tema cat mai simpla, fara inflorituri. Pe blog as publica 2-3 posturi pe saptamana, legate de domeniul in care vreau sa lucrez si ideile mele despre diverse subiecte din domeniu – analiza unor stiri, opinii, tutoriale etc. Fara injuraturi, conflicte cu alti bloggeri, scandaluri, as incerca ca stilul abordat in posturile de pe blog sa fie cat mai sincer si sa corespunda cu felul meu de a fi de zi cu zi.
Cont pe Twitter.com – Twitter.com/cristiroca – cel putin 2-3 tweeturi pe zi – as posta linkuri cu subiecte din domeniul de care sunt pasionat, as urmari oamenii cunoscuti din domeniu si as incerca sa discut cu ei.
Cont pe Facebook.com – Facebook.com/cristiroca – aici as adauga doar prietenii si cunostintele, as pune linkuri catre blogul personal, dar as urca cateva fotografii cu prietenii, familia care sa fie accesibile in toata reteaua – lumea trebuie sa vada ca esti o fire sociabila, comunicativa, prietenoasa etc.
Adresa de email pe Gmail – cristi.roca@gmail.com. Nici un angajator sau persoana cu o inteligenta peste medie nu va fi impresionata cand ii trimiti un email de pe adresa brunetutzu_sexy@yahoo.com. Trebuie sa arat ca sunt o persoana matura care are cativa neuroni in creier pe care ii foloseste.
Cont pe Youtube.com (restul serviciilor Google vor putea fi accesate cu acelasi user si parola) – daca as fi fotogenic as urca cateva clipuri cu mine, poate chiar as face videoblogging. Daca nu voi urca cateva clipuri filmate de mine in diverse ocazii, important e sa arat ca nu stau inchis in casa. Pot urca clipuri video de la conferinte din domeniul de care sunt pasionat, daca particip la ele.

Desigur, astea sunt doar cateva idei, afara exista chiar si companii ce ofera consultanta pentru crearea de branduri personale online. Nu spun ca ce am scris mai sus e tot ce se poate face, dar e un inceput care poate ajuta un posibil angajator sa isi creeze o impresie placuta despre tine.

Voi ce ati face in plus (sau ati facut deja) pentru a va contura mai bine brandul personal in mediul online?

Sursa foto

Citește mai departe

Online PR fail

Nu la un site sau la un blog amarat, ci chiar la Sectia de comunicare si Relatii publice din cadrul Facultatii de Filozofie si stiinte social politice din Iasi. Pe toate paginile din site, inclusiv homepage, diacriticile sunt busite. Inteleg ca nu este cine sa actualizeze site-ul, dar macar informatiile care sunt prezente pe site ar trebui sa fie lizibile, pentru o mai buna comunicare cu studentii, nu? De asta nu imi place mie sa lucrez cu diacritice online, mereu ai parte de surprize.

In plus nu cred cau ne dorim ca un posibil student sa considere ca are de-a face cu niste amatori in loc de profesionisti in ale comunicarii. Pacat de design, care chiar e reusit.

Citește mai departe

Ce vor jurnalistii de la PR-isti

jurnalisti si PR-isti

Raspunsul nu e unul sec, adica „o maslina, o atentie” sau „o bucata de paine”. In ciuda aparentelor comunicatul de presa inca nu e mort si jurnalistii au in continuare nevoie de PR-isti. Jurnalistii se informeaza de pe bloguri, din social media, cauta informatii pe Google, iar de la PR-isti isi doresc:

Stirile sa fie usor de identificat si digerat;
Imagini, clipuri video, citate, rezumate;
Etichetarea informatiilor;
Codul de embed pentru multimedia;
Stirile sa fie grupate intr-un feed RSS;
Stirile sa fie disponibile in social media;
Stirile sa fie agregate intr-un singur loc ( centrul de presa pe site-ul oficial, de exemplu);

De aici.

Mie imi suna a mura in gura, dar ce nu face PR-istul pentru putina promovare… Ideea de baza e ca decat sa ii faci pe jurnalisti sa scormoneasca informatii despre compania ta pe nu stiu cate site-uri mai bine sa le oferi tu centralizat to ceea ce au nevoie, in speranta ca nu vor cauta mai adanc si vor descoperi alte chestii compromitatoare. E adevarat, se spune ca e bine sa iti tii prietenii aproape si dusmanii si mai aproape. Nu ca intre PR-isti si jurnalisti ar fi vreun razboi.

Citește mai departe

Cum primeste Vodafone publicitate gratuita

Bine, e negativa, dar e tot publicitate, nu?

Doru e suparat ca i-au suspendat un telefon care se afla in roaming, desi nu depasise limita de 40 euro. Desi telefonul a revenit in tara numarul de telefon e suspendat in continuare.

Dojo s-a trezit cu site-urile inchiriate prin mydomain.myx.net (care apartine de Vodafone) suspendate iar emailurile si telefoanele ei sunt ignorate.

Numitorul comun al celor doua posturi e serviciul de relatii cu clienti execrabil. Partea mai amuzanta e ca tratamentul asta vine din partea unui brand foarte „sociabil”, daca ne luam dupa Top Social Brands 2010, unde e pe locul 1. Posturile de pe bloguri au deja o zi de cand au aparut si nimeni din partea Vodafone nu a raspuns. Nici macar un tweet acolo, in fuga.

Morala: degeaba apari prin topuri ca fiind un brand implicat in social media si uns cu toate alifiile, cand clientii fostii clienti te critica pe bloguri si recomanda tuturor sa evite produsele tale. Mai putine vorbe si lauda de sine, mai multa atentie pentru clienti!

Citește mai departe

Istoria Relatiilor Publice

Am gasit cateva articole foarte interesante legate de aparitia Relatiilor Publice si etapele prin care a trecut aceasta disciplina de-a lungul timpului. Cateva fragmente:

Spre deosebire de publicitate şi marketing, cu care sunt confundate deseori, relaţiile publice presupun o modalitate de vânzare mai degrabă subtilă, decât evidentă, izbitoare. Relaţiile publice dau mai mare importanţă informaţiei şi persuadării decât ambalajului, de care uzează marketingul, sau spaţiului media plătit, la care apelează publicitatea. PR înseamnă diplomaţie, nu forţă în comunicare. Date fiind instrumentele rafinate la care apelează, relaţiile publice sunt considerate uneori drept “propagandă”, amăgire sau, în argou, “vrăjeală”, manipulare intenţionată a opiniei publice fără a se mai ţine seama de acurateţe sau adevăr.

Pentru a-şi promova o imagine de faimoşi regi sau războinici, marile personalităţi ale civilizaţiilor antice – sumerienii, babilonienii, asirienii şi perşii – foloseau poeme care vorbeau despre vitejia în luptă şi succesele lor politice. În Egiptul antic, arta şi arhitectura – statui, temple, morminte – erau adevărate instrumente de comunicare.

Citește mai departe

Social media

Special pentru PR-isti: cum se trimite un email unui grup de persoane

Prin 2009 incercam sa explic eu cum trebuie sa procedeze PR-isti cand abordeaza pentru prima data un blogger (sau twitterist, sau facebookist, alegeti voi ce vreti).

A trecut timpul si primesc in continuare emailuri „la comun” unde mesajul este acelasi pentru toti bloggerii vizati de email, indiferent ca ei scriu despre paine, turism, marketing, IT sau flori de primavara. Asta nu m-ar deranja, inteleg ca oamenii astia au si alte treburi decat sa compuna mesaje cu dedicatie in functie de hramul si pasiunea fiecaruia. In fond bloggerii au nevoie de PR-isti, nu PR-isti de bloggeri, nu-i asa?

Ma scoate din sarite insa cand vad in campul TO din email adresele tuturor destinatarilor, in clar. Poate ca cele douazeci de persoane nu se cunosc intre ele. Poate ca unele adrese de email erau private, iar cei care ti-au dat adresa au facut-o avand incredere ca nu o vei expune in emailuri. Indiferent ca esti PR-ist, marketer, om de online, expert in social media….pune aici alta functie… trebuie sa stii ca atunci cand trimiti un email unui grup de persoane ai la dispozitie mai multe campuri unde poti introduce adresele de email:

TO – prima persoana careia ii trimiti mailul ( sau persoanele ). Toate adresele de mail de acolo apar le apar tuturor celora care primesc mailul. Nu e bine, mai ales daca sunt persoane din companii diferite, concurenti, adrese de email secrete etc.
CC (carbon copy ) – idem primul camp, doar ca aici pui adresele de mail ale celor pe care nu ii vizezi direct. De ex trimiti un mail unui coleg, dar vrei sa stie si seful. Emailul sefului il pui in CC.
BCC ( blind carbon copy ) – aici pui toate adresele de mail, daca nu vrei sa apara ca vizibile destinatarilor. Pe scurt, trimiti un mail la 100 de persoane, insa pui adresa ta sau una oficiala in “TO” iar emailurile celor 100 in BCC.

trimitere email unui grup de persoane

In cazul de fata la TO introduci adresa ta de email iar la BCC introduci adresele de email ale bloggerilor, twittteristilor etc. Ei vor vedea doar emailul trimis de tine, fara ca adresele tuturor sa fie vizibile. E simplu, nu-i asa?

Citește mai departe

Cred ca ma fac PR-ist la Radiocom

Ce marketer, ce brand manager, ce CMO (chief marketing officer). Vrei bani? Fa-te PR-ist la stat sau la o companie detinuta de stat. De ce? De aia. Munca e lejera, timpul trece, rezultate nu ti se cer, dar si banii cand vin la sfarsit de luna…

La Radiocom de exemplu, un specialist în relaţii publice are un salariu net de 10.913 lei. Grea misie de PR la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, un personaj ca şi inexistent dacă e să ne luam după activitatea de comunicare pe care o dirijează. Dar probabil că meritele PRistului sunt glorioase, de vreme ce un director câştigă 9.691 lei. Un director mai „mic”, e adevărat, pentru că există şi directori mai „mari” cu salarii de peste 13-15.000 lei. Privind la tabele, media salariilor este lejer peste 3500 de lei. O femeie de serviciu câştigă peste 2300 de lei in timp ce un (priceput) lăcătuş mecanic este plătit cu peste 3000 lei.

Inteleg ca e criza si trebuie facute taieri, dar cred ca taierile ar trebui facute intai de unde este prea mult. Mai multe detalii despre salariile nesimtite in Jurnalul
.

Ca o curiozitate, cam cat credeti voi ca castiga un PR-ist bun care lucreaza in mediul privat? Doar asa, de dragul comparatiei.

Citește mai departe