Știi că vin sărbătorile atunci când scoate Coca-Cola reclama de Crăciun. Inițial mi se părea cam siropoasă, dar dacă rezistați până la final o să vă placă.
Într-o lume nebună, plină de războaie, violență și ură, chiar că am avea nevoie de mai multe fapte bune și de mai mulți Moș Crăciun. Anul ăsta parcă și mai mult ca în alți ani.
Am văzut că cei de la Aqua Carpatica încearcă să acrediteze ideea că noua lor gamă, Aqua Carpatica Flavors, ar fi discriminată la rafturi prin supermarketuri, produsele fiind plasate la secțiunea sucuri, deși ele sunt promovate ca fiind ape minerale carbogazoase cu suc de fructe și doar un strop de sirop de agave. Sunt ceva reclame TV, am văzut și niște advertoriale prin ziarele care se chinuie să nu moară online.
În calitate de bărbat care încearcă să mai dea jos niște kilograme pentru că după 40 de ani e tot mai greu cu metabolismul, pot să declar că tactica asta este jenantă și mă face să nu mai recomand și cumpăr apa lor minerală, deși eram chiar ok cu ea.
Nu poți să te plângi că băutura ta nu e pusă pe raftul cu ape, când 100 de mililitri de Aqua Carpatica Flavors, indiferent de arome, conțin 5 grame de zahăr și au 21 de kilocalorii. Sigur, e mult mai bine să bei băutura asta ce conține apă minerală cu arome de fructe decât un suc acidulat, care la 100 de ml are de obicei dublul caloriilor – 50 kcalorii și al conținutului de zahăr – 10 grame, dar nu e ok să te amăgești crezând că bei apă pură.
V-ați întrebat vreodată de ce brandurile mari, care sunt cunoscute peste tot în lume, investesc în continuare sume cu multe zerouri în marketing, deși ar putea să facă ceva mai bun cu banii? Ei bine, tocmai de asta investesc, pentru că sunt cunoscute peste tot, din cauza asta merg vânzările, și dacă ar opri reclamele clienții ar renunța la ele și lumea va uita de produsele lor. Și nu sunt doar teorii, s-au făcut studii pe tema asta, ultimul pe 365 de branduri din State, care au oprit reclamele.
Evident, brandurile mai mici sunt mai afectate decât brandurile mari, bunurile de larg consum sunt printre cele mai afectate, dar chiar și giganții pot dispare. De exemplu gândiți-vă la Coca-Cola, până și eschimoșii știu de apa lor cu zahăr sau aspartam, dar în continuare vedem reclame peste tot la produsele lor, pe principiul Nici o masă fără Coca-Cola, Viața e mai faină când bei Coca-Cola, Feeling good și așa mai departe. Știu, pentru că și eu mai cumpăr din când în când, place mai mult decât Pepsi.
Să îți pice cota de piață cu 10% la un an după ce oprești complet reclamele, cu 20% la 2 ani și 28% după 3 ani nu pică bine nici unei companii, imediat șterg acționarii pe jos cu managementul și îl aduc pe următorul Steve Jobs la conducere, deoarece cuvântul cheie este profit.
On average, brands’ market share changed by −10 percent from the base year after one year without advertising (cf. −16 percent for sales volume in the original study), −20 percent after two years (cf. −25 percent for sales volume), −28 percent after three years (cf. −36 percent for sales volume), and −30 percent after four years (cf. −54 percent for sales volume). The average rate of share decline from year to year is consistent for the first three years. It decelerates in the fourth year: −10 percent in the first year (cf. −16 percent for sales volume), a further −10 percent (cf. −9 percent) from the first to second year, −8 percent from the second to third year (cf. −9 percent), and −2 percent (cf. −18 percent) from the third to fourth year.
Concluzia? Fix ce zice studiul – viața fără reclame e pustiu. Sigur, dacă ai un brand mic și îți trebuie 2 clienți noi pe lună te poți descurca cu puțin Word Of Mouth, te mai recomandă clienții mulțumiți, dar brandurile mari care vor să mențină cota de piață trebuie să investească constant în marketing, altfel brandurile care nu se văd se uită.
A lansat Dove o nouă campanie, foarte bună de altfel, despre sfaturile toxice de frumusețe din social media și cum afectează ele încrederea în sine a fetelor. Campania e utilă și pentru părinți și pentru copii, mie îmi place că se înscrie pe aceeași linie de comunicare de până acum, despre frumusețea naturală, ești frumoasă așa cum ești.
Totuși, voiam să vă mai spun ceva. Cred că ne-am obișnuit așa de mult să discutăm despre efectele negative ale internetului asupra copiilor, să ne gândim la cât de ușor sunt manipulați copiii noștri de către diverse aplicații și rețele de socializare, încât ignorăm faptul că cei din generația Z sunt nativi digitali, de multe ori s-ar putea să aibă mai multe cunoștințe despre internet decât adulții din jurul lor.
Evident, asta nu înseamnă că trebuie să îi lăsăm de capul lor, cu acces nelimitat la orice ține de tehnologie. În continuare trebuie să discutăm cu ei, să le explicăm cum poate fi folosit internetul și la modul util, nu doar pentru a pierde timpul, să le arătăm că sunt și pericole online, nu e totul roz cu sclipici, dar dacă vorbiți un pic cu un adolescent o să fiți surprinși de cât de multe lucruri știu și înțeleg.
Nu mai sunt așa de ușor manipulați de către influenceri sau vedete pe cât am crede noi, și nici nu fac greșelile pe care le făceam noi, când descopeream internetul și postam public orice prostie, orice poză la cafeluță și orice vizită pe undeva.
Și o să vă dau exemple de la 13 ani, că Diana se apropie cu pași repezi de vârsta asta, și trebuie să ne adaptăm la noua realitate și noile provocări.
În bula ei majoritatea au cont de Instagram, unii și de TikTok. Majoritatea nu au profil cu numele real, și nici nu îl afișează. Majoritatea nu pun poze cu ei la profil, și nu postează public poze în care li se vede fața și nu dau checkin. Majoritatea au profilele private, iar de comunicat între ei comunică doar prin poze/mesaje cu afișare unică. Cu alte cuvinte, cred că li s-a explicat ce probleme pot apare dacă nu au grijă pe internet, și au dus conceptul de privacy la un alt nivel.
Evident, sunt și excepții, dar am ajuns să cred că generația copiilor noștri va folosi mai bine decât noi internetul. Învață nu doar din ce le spunem noi, ci și între ei, și folosesc excelent social media pentru a comunica în privat.
Din când în când văd că reapare teoria asta, cum că dacă ești om de marketing nu trebuie să folosești AdBlock, Youtube Premium sau să spui că NU te uiți la televizor. Nuu, din contră, tu trebuie să vezi toate reclamele de pe Facebook, Instagram și Youtube, trebuie să te uiți la 15 minute de reclamă pe TV la fiecare oră, ca să fii la curent cu trendurile, să știi cum se mai promovează firmele. Prostii.
Am mai spus-o și o s-o mai spun, Facebook a devenit o mizerie care afișează 2 reclame fără nici o targetare la 2 postări nesponsorizate. nu degeaba e în declin. Iar dacă e să vorbim despre a fi la curent cu trendurile, munca de marketer nu înseamnă că trebuie să urmărești cum toți cei care au acces la Boost Post apasă pe butonul ăla și cred că fac marketing. Că Facebook i-a prostit pe mulți e una, dar să ne prostească și pe noi din domeniu și să credem că asta înseamnă marketing, să ne uităm la toate reclamele stupide, e trist.
O fi și de la OCD-urile mele, dar eu când lucrez prefer să nu am atenția distrasă de reclame, dacă ascult sau mă uit la ceva pe Youtube prefer să nu pierd timpul cu notificările de reclame la fiecare 5 minute, că vreau să îmi fac treaba. Și e normal, înțeleg că trebuie să plătim cu bani abonamente, dacă nu vrem să plătim cu timpul sau atenția noastră, atunci când folosim niște servicii online.
Că tot ziceam eu despre nostalgia marketing, McDonald’s UK a lansat o reclamă nouă, în stilul celor din anii 80, și pe internet majoritatea oamenilor zic că e genială, iar câțiva zic că e stupidă. Gândiți-vă la asta, în reclamă nu apare direct logo-ul McDonald’s, nu e promovat nici un produs, meniu sau ofertă specială la burgeri pe parcursul ei. Toată asocierea cu brandul e realizată prin M-ul deja celebru, scris de mână, și inserarea culorilor brandului, destul de subtil, de-a lungul spotului.
Pe scurt, părerea mea este că e o reclamă bună – spune o poveste, arată cât de puternic e brandul, generează emoții și îți vinde subtil ce trebuie, ideea unei ieșiri la Mc.
Voi ce ziceți?
Găsisem clipul de mai jos cu John Oliver, în care ne arată cât de ușor e să plătești televiziunile locale din State, pentru a recomanda și promova orice produs sau serviciu, oricât de stupid ar fi el. Cu câteva mii de dolari televiziunile locale vor promova orice, si oamenii nu se prind că e de fapt o reclamă, deoarece mențiunea sponsorizării apare abia la final, uneori nici acolo.
Și cel mai important lucru nu e apariția TV, aia e doar cireașa de pe tort, ci faptul că ulterior brandurile din spatele produselor ori serviciilor iau acele interviuri, apariții TV, și le folosesc în reclame online, pentru a își crește credibilitatea. Cumpărați păturica care vă promite o viață sexuală extraordinară, aveți încredere în noi, doar am apărut la televizor, uite că ne recomandă și vedeta X, influencerul Y. Sună cunoscut?
M-am luat cu treaba și am uitat de el, dar același lucru se întâmplă și la noi, pe la multe emisiuni TV. Vezi cum sunt prezentate unele produse sau servicii sub forma unui interviu, o intervenție în direct, ceva, și dacă nu ești atent poate chiar vei crede că e o știre, nu o reclamă.
Nu zic acum că orice este promovat nu e bun, din contră, ci doar să fim atenți atunci când vedem pe la televizor cum prezentatorii unor emisiuni sunt brusc interesați de produse sau servicii noi, că interesul acela s-ar putea să nu fie chiar dezinteresat.