Câți bani îi trebuie unei familii din România pentru a trăi decent în 2022? Sunt de ajuns 3000 de lei, cum zice Institutul Național de Statistică, sau îți trebuie de fapt 3 ori mai mult, cum zic studiile independente și oamenii din bula bună?
Dacă aveți tangență cu imobiliarele, bursa sau crypto probabil știți că de câteva luni situația e cam gri, majoritatea stau pe cash sau așteaptă să se oprească picajul.
Acțiunile companiilor tot scad, chiar dacă ele raportează profituri, imobiliarele sunt un pic în blocaj, iar de crypto ce să mai zic, Bitcoin urcă și coboară ca într-un roller coaster.
Se zice că piața anticipează cu câteva luni de zile o recesiune, și eu sunt de acord.
În același timp, în viața de zi cu zi încă nu se simte recesiunea, chiar dacă prețurile au luat-o razna datorită inflației, chiar dacă unele companii iau măsuri sau simt că au scăzut vânzările. E un fel de Ne este rău, dar nu chiar atât de rău.
Zic asta pentru că în continuare nu se găsesc angajați pentru multe joburi bine plătite, pentru că firmele de prestări servicii încă sunt aglomerate, pentru că multe produse încă nu sunt pe stoc, semn că există cerere pentru ele. Și încă ceva, noi în România avem și un decalaj de 2-3 luni față de țările din vest, unde deja panica e mai mare.
Săptămâna asta am avut o intervenție chirurgicală pe care o tot amânam de vreo 2 ani, deși știam că trebuie să o fac. Ca orice bun contribuabil la bugetul de stat am vrut să o fac într-un spital de stat, să simt că beneficiez și eu de serviciile pentru care tot plătesc. Ultima dată când am fost internat în spital a fost cu 7 ani în urmă. Atunci parcă începea să se schimbe ceva în atitudinea personalului medical și calitatea serviciilor oferite, acum diferența mi s-a părut enormă.
Condițiile din spital au fost ok, era curățenie în saloane, erau lenjerii curate, erau medicamente, tot personalul s-a purtat frumos cu mine, cu explicații despre ce și cum fac, ce medicamente mi se dau, de ce se face procedura X sau Y. Am făcut chiar și glumițe, când situația o permitea, și atitudinea tuturor mi s-a părut profi. Până și mâncarea era acceptabilă, servită în caserole sterile.
Am fost tratat corect fără să mi se ceară nimic, deși cred că a contat și faptul că am știut cum să mă port, să zâmbesc, să încep cu Bună ziua și să termin cu Mulțumesc. Am ieșit din spital cu o placă de titan în minus, o notă de plată care îmi arăta cât m-ar fi costat toată distracția dacă nu eram asigurat, o foaie cu toate procedurile efectuate, medicamentele primite și o dilemă – Oare s-a schimbat în sfârșit și sistemul medical de la noi? Sau am avut eu noroc?
Știm că în bula noastră e cald și bine, ne mai plângem noi de scumpiri, de inflație, de facturile mari la curent și gaz, dar văd și multe discuții despre ultimul iPhone, vacanțe prin locuri exotice, ce a mai făcut nu știu ce vedetă sau influencer. În schimb dacă vreți să vedeți România reală intrați prin comentarii la postările virale de pe Facebook sau TikTok, te doare mintea când vezi care e nivelul populației. Multă manipulare, multă prostie și din păcate, multă, foarte multă sărăcie în comentarii.
De exemplu zilele trecute Tiktok îmi recomanda o bucată dintr-un interviu cu Adrian Asoltanie pe TikTok, cu sfaturi de bun simț legate de educația financiară – că e indicat să ai un fond de urgență de 2000 lei prin casă, să ai un fond de siguranță de minim 3 luni x câți bani cheltui de obicei lunar, din astea.
Omul nu a zis că trebuie să economisești banii ăștia într-o lună, e conștient că nu toți câștigăm mii de euro lunar, dar recomanda să economisim lunar sume mici, până ajungem să avem fondurile asigurate, și abia după asta să ne apucăm de cheltuit pe lucruri de care nu avem neapărată nevoie. Asta îți oferă un pic de independență, un pic de siguranță când iei decizii, că nu ajungi să tremuri fiecare lună dacă nu îți iei salariul, sau nu mai stai cu stres că rămâi fără job.
În comentarii se dezlănțuise jihadul, de parcă Asoltanie le furase bani din buzunar românilor. Toți se plângeau că e greu în România, că nu pot pune deoparte nici măcar 50 de lei lunar, că sfaturile astea sunt doar pentru oamenii bogați, că doar bogații pot, că omul bate câmpii și nu știe deloc cum e viața reală și așa mai departe.
E multă sărăcie în jurul nostru, mult mai multă decât pare la prima vedere, că sunt și mulți oameni care merg din datorie în datorie și se împrumută nu doar pentru mâncare, ci și pentru a da impresia că o duc bine. Și ei sunt săraci, chiar dacă în aparențe par că o duc bine.
Cred că am ajuns și noi ca nație un pic mai bine, de au început tot felul de influencerițe aiurite să se plângă public că vin pakistanezii și ne fură joburile, joburi pe care noi nu mai vrem să le prestăm, apropo, că altfel nu se apucau firmele de recrutare să aducă oameni de la mii de kilometri distanță.
Și sunt sigur că mulți români gândesc la fel, îi privesc de sus pe cei din Asia care vin la noi pentru un salariu mai bun decât cel din țările lor, muncind departe de familie, de prieteni, într-o țară cu o limbă străină, cu oameni care se uită ciudat la ei.
Cristina Ich nu e o excepție, mulți dintre noi cred asta, o ard pe naționalism, pe superioritate de nație, de țară. Doar că ea s-a plâns public de cei care au călătorit alături de ea, probabil la low cost, în loc să tacă din gură sau să zică unei prietene Uite fată, eu voiam să mă angajez la un fastfood dar acum nu mai pot, din vina lor, ce mă fac… Cu ea și cei care se cred superiori altora nu prea ai ce să faci, deși să știți că și karma lucrează, Buhnici știe.
În schimb despre naționalismul ăsta umflat artificial fără motive ar trebui să avem o discuție, că și în vest au avut-o, sunt multe nații care au înțeles importanța emigranților, mai ales popoarele unde natalitatea e în scădere.
Nu știu dacă vă dați seama, dar România de acum are probabil cele mai bune condiții de trai pe care le-a avut nația asta în ultimii 100 de ani. Și nu e meritul nostru decât parțial, că am avut noroc cu carul.
Am avut noroc că a tras UE de noi ca să își extindă granițele , am avut noroc că ne-a băgat și NATO în seamă pentru că aveau nevoie de un avanpost în Europa de Est, am avut noroc că dintre milioanele de români plecați în afară mulți sunt oameni super ok, și au schimbat mentalitatea vesticilor despre noi, și lista poate continua.
Nu e meritul nostru decât în mică parte, cel mai mult a contat faptul că am fost unde trebuie, când trebuie. Pakistanezii, vietnamezii, filipenezii și alte nații încă nu au avut norocul nostru. Dar cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii, și eram priviți fix așa cum îi privesc acum unii dintre conaționalii noștri pe ei.
Prin 2010, când încă eram angajat, mă gândeam că cea mai mișto chestie ar fi să pot lucra de oriunde vreau, oricând vreau, nu să am program de la 9 la 5 și să merg la birou zilnic. Între timp am pornit o agenție, teoretic pot lucra de oriunde vreau, oricând vreau, dar după 2 ani deja mă lămurisem, mergeam la birou de plăcere, fără să mă oblige nimeni.
Anii au trecut, continui să merg la birou, minim 2-3 zile pe săptămână. A venit pandemia peste noi, discuțiile s-au mutat înspre work from home, mai ales cei din IT și industriile creative au lucrat de acasă sau remote, chiar mult. Totuși, după 2 ani de pandemie oamenii încep să revină la birou. Unii pentru că așa le cere compania, mulți deoarece au constatat că lucrează mai bine când au un spațiu dedicat jobului, când socializează cu colegii, când ideile și informațiile curg mai rapid în jurul tău, când ești în mijlocul evenimentelor, nu într-o parte.
Probabil se va mai discuta mult pe subiectul ăsta. Eu cred că viitorul va fi hibrid, vom lucra 2-3 zile de acasă, dar vom merge și 2-3 zile la birou, pentru socializare, pentru a stabili ce avem de făcut în proiecte, pentru a păstra mai ușor legătura cu colegii, clienții și colaboratorii.
Voi ce ziceți?
Știu că e vară și toți visăm la concedii și relaxare, nu la muncă și ce a mai făcut statul român pentru binele nostru, dar întrerupem programul special de scandaluri despre nimic cu o știre despre lucrurile care contează. Dacă nu știați, vineri seara iubiții noștri guvernanți au publicat în Monitorul Oficial Ordonanța 16/2022, de modificare a Codului fiscal. Da, ne-au promis în primăvară că nu vor crește taxele anul ăsta, e șocant că nu s-au ținut de cuvânt, nu?
Calculele guvernanților spun că veniturile la buget vor crește cu 2% cred, calculele economiștilor din lumea reală spun că vor scade. Părerea mea este că se repetă greșeala din 2009, când guvernul a crescut taxele în plină criză (hello impozit forfetar), încasările la buget au scăzut, s-au închis multe firme, a crescut munca la negru, iar în 2010 au tăiat salariile bugetarilor cu 25%, că nu mai erau bani în vistierie. Deci dacă lucrați la stat și vă bucurați că bine le-au făcut antreprenorilor și freelancerilor acum, să îi taxeze, că și așa o duceau prea bine, nu m-aș grăbi.
Găsiți cela mai importante modificări aici. Poate că aveți impresia că modificările se aplică de la 1 ianuarie 2023, deci mai avem timp de ieșit la terase, dar unele dintre ele ele intră în vigoare peste 2 săptămâni, de la 1 august, cea mai importantă fiind asta: Dacă ești angajat part-time într-un singur loc, de la 1 august angajatorul va trebui să plătească contribuțiile la nivelul salariului minim. Sper că ești un angajat foarte bun, altfel cum ar zice domnul Iohannis, ghinion.