fbpx
Etichetă

joburi

Navigare

Am citit recent un articol despre angajații ce nu vor să fie asociați cu firmele unde lucrează, adică nu vor să dea share-uri pe rețelele sociale sau să apară prin reviste mențiuni despre ei sau să facă orice efort pentru companie ce depășește fișa postului. Teoretic autoarea are dreptate, angajații ar trebui să fie mândri de locul de muncă, și un share din când în când nu strică. Practic faza asta cu angajații ce evită asocierea cu firma apare de obicei în firmele unde angajatul nu prea e mândru de firmă sau jobul lui (hei, vrei să știe toată lumea că lucrezi pentru recuperatorii de credite?) sau în firmele unde angajații sunt doar un număr, prost plătiți și fără respect din partea angajatorilor.

Făceam mișto într-o perioadă de întrebarea asta primită la interviuri, dar din când în când ar trebui să ne gândim și noi la ea, la modul serios. Te vezi îmbătrânind în firma actuală? Ai colegi cu 10-15 ani mai în vârstă ca tine? Nu de alta, dar dacă lucrezi în domenii legate de tehnologie, marcom, online, s-ar putea să constați că după 50 de ani e tot mai greu să te angajezi, toate agențiile și startup-urile visează angajați de 25 de ani, eventual cu 15 ani de experiență. A scris Andrei câteva idei pe tema asta, adevărul e că societatea în care trăim e dominată de cultura pop, în reclame peste tot vezi doar tineri de 25-30 de ani, iar cei care au adevărata putere de cumpărare, generația 50+, este ignorată de majoritatea marketerilor.

Ah, eterna întrebare, unde e mai bine să lucrezi, la stat sau la privat? Dacă întrebai pe cineva acum 9 ani, când criza decima mediul privat, toți spuneau că e mai bine să lucrezi la stat, măcar ai jobul asigurat, stabil, chiar dacă banii sunt mai puțini. În 2018 discursul e același, doar că acum banii nu mai sunt puțini, că salariile sunt mai mari la stat decât la privat, chiar duble pe alocuri. Și tot apar diverse discuții pe tema asta, cum angajații de la stat freacă menta și cei de la privat trag de 2 ori mai mult pentru a plăti toate taxele. Dar nu asta e problema adevărată la stat, vă zic eu, ci faptul că oamenii nu sunt evaluați în funcție de randamentul lor.

Generației noastre nu i-a fost ușor, mulți dintre noi am crescut cu părinți plecați în alte țări după Revoluție, pentru a ne asigura un trai mai bun. Spun astea în cunoștință de cauză, în primul rând tatăl meu a fost plecat după 89 în mai multe țări, în al doilea rând și eu am lucrat două veri în Italia acum 15 ani, deci știu ce înseamnă să fii departe de cei dragi și să îți dorești să ai un trai mai bun în țara ta. De asta mă bucură când văd companii de la noi ce îi motivează pe românii plecați afară să revină în țară, oferindu-le joburi stabile și bine plătite, mai ales în zona Moldovei, unde știm cu toții cât de roz stă treaba.  Lidl are o campanie faină în perioada asta, pentru a anunța joburile disponibile la depozitul ce se va deschide în apropierea orașului Roman, în localitatea Cordun, aproape de locul unde am copilărit.

Dragilor, trăim niște vremuri foarte interesante în care, doar cu ajutorul unui laptop sau chiar a unui smartphone, poți învăța de la zero tot ce îți trece prin cap. Orice domeniu este la un clic distanță, trebuie doar să îți dorești să înveți…..și cam atât. Înainte accesul la informație era greoi, trebuia neapărat să mergi la școală pentru a îți găsi o meserie, acum oricine dorește să se educe o poate face gratis, pe internet. 

Plecând de la articolul despre frecatul mentei în companiile mari discutam zilele trecute cu un prieten despre tinerii care intră pe piața muncii, ce valori au ei, cât de muncitori sunt, ce îi motivează. Și concluzia amândurora e tristă, economia merge așa de bine încât orice fraier se poate angaja acum, iar tinerii profită de asta și nu muncesc pentru a deveni mai buni. Caută scurtături, visează doar branding personal, salarii mari, reputație, dar când vine vorba de pus osul la muncă le dă cu virgulă.

Avea Eftimie un articol mai demult despre starea economiei românești, și concluzia era că țara ar duce-o mai bine dacă fiecare ne-am face jobul cum trebuie, dacă am acorda mai multă atenție bunăstării personale, în loc să ne batem capul cu politicienii zilei și tâmpeniile făcute de ei. Teoretic are dreptate, practic eu cred că în mediul privat fiecare își face treaba cât de bine poate. Eu de exemplu, dacă frec menta o săptămână nu am ce factura, dacă nu am ce factura nu am bani de salarii, dacă nu am bani fac foamea. Deci îmi fac treaba cât de bine pot, că trebuie. Întrebarea este, câți angajați la stat fac același lucru, își îndeplinesc sarcinile jobului cu simț de răspundere?