Facebook la început era mișto, pe ideea în care lumea chiar posta ce mai face, pe unde mai umblă, ce mai vizitează. În timp platforma asta și restul aplicațiilor de socializare au ajuns tot mai false, locuri în care oamenii cosmetizează tot ce distribuie, sperând să îi impresioneze pe cei din jur, pe influencereală. Când au mai intrat și brandurile în joc cu bugete de marketing deja era game over, iar atunci când băieții deștepți au descoperit că internetul poate fi utilizat pentru a manipula mase de oameni, a influența alegeri politice și a ridica sau răsturna guverne deja problemele nu mai puteau fi rezolvate, în locul pozelor cu pisici ne-am umplut de fake news.
BeReal teoretic vine ca un fel de reset, întoarcere la origini. Aplicația îți trimite o notificare în fiecare zi, și ai 2 minute de când o deschizi timp să postezi ce vezi în fața ta și pe tine, fără filtre și sclipici. Adaugi doar prieteni în aplicație și aia e, ai un loc mai cozy în care nu trebuie să pretinzi că ești altcineva, poți fi tu.
Mă rog, asta e unique selling proposition. Îmi făcusem și eu cont prin primăvară, anul ăsta a prins tracțiune, cu 28 de milioane de descărcări și aproape 22 de milioane de utilizatori activi lunar, a apărut inclusiv pe Saturday Night Live. Mă găsiți pe acolo, deși în 90% din poze veți vedea ecranul laptopului, că viața reală e destul de plictisitoare, nu ca pe Instagram. Apropo, Instagram clonează deja și funcția BeReal, se putea să nu?
Problema e alta, că oricât de autentic ar fi BeReal, e încă un loc în care stai să îți expui viața, în loc să o trăiești.
2 minute pe BeReal, 5 pe Instagram, 10 pe Facebook, încă 30 de minute aiurea pe TikTok și hei, când a trecut ziua de muncă? În al doilea rând, eu am o problemă cu conținutul care dispare, indiferent că e pe Bereal sau Stories. De ce să muncesc pentru a crea conținut care dispare mâine, pe o platformă pe care nu o controlez, când pot să scriu pe blog, unde dețin controlul?
