Că petrecem tot mai mult timp pe telefon este evident, dar întrebarea este: cât de mult? În pandemie toate aplicațiile mobile au crescut, ca timp de utilizare și număr de descărcări, vânzări în aplicație, tot ce vreți voi. Acum avem și rapoarte care ne arată unde suntem – stăm cam 5 ore pe telefon, mai ales pe social media. Zilnic. Alte cifre interesante sunt mai jos.
Când scriam că viața noastră reală nu e la fel de faină ca cea de pe Facebook nu realizam că și extrema cealaltă e la fel de valabilă, sunt mulți oameni care au vieți faine dar nu pun aproape nimic din ceea ce fac pe internet, tocmai pentru că nu simt nevoia să flexeze, cum zic mai nou fetele mele.
Oameni care merg în vacanțe exotice, își cumpără haine de firmă, beau băuturi rare, au pasiuni scumpe, au cam tot ce vor de la viață dar sunt mulțumiți de viața lor fără a arăta public că le merge bine.
De obicei e cam invers, sunt cei care au o viață obișnuită și simt nevoia să exagereze un pic, să arate pe internet că le merge un pic mai bine ca în realitate, și sunt cei care au o viață extraordinară, dar pe social media nu vezi nici măcar 1% din ceea ce fac. Dăm la o parte influencerii, vedetele și antreprenorii de carton care vor să te convingă de succesul lor mai mult sau mai puțin real, vorbim de oamenii normali.
Eu de obicei dacă călătoresc într-un loc fain sau îmi cumpăr un gadget de care sunt mulțumit pun și pe internet poze sau recomandări tocmai pentru că mi-a plăcut experiența sau produsul și e mai ușor să scriu o singură dată, în loc să îi povestesc fiecărui prieten același lucru.
Voi cât de mult simțiți nevoia de a pune pe Facebook sau Instagram viața voastră?
Sfânta treime a social media a fost picată aseară, prilej cu care a avut loc un festival de glume pe Twitter despre influencerițele care rămăseseră fără obiectul muncii și firmele care și-au construit prezența online bazându-se doar pe rețeaua lui Zuck, care a sărăcit și el un pic cu vreo 6 miliarde de dolari.
Totul e ok acum, firmele au dat iar boost posts, influencerițele și-au dat iar jos textilele, life goes on, dar oare ce putem învăța noi din căderea Facebook❌Instagram❌Whatsapp? Câteva idei în continuare.
Râd un pic atunci când văd branduri care lansează podcast-uri cu tot felul de idei crețe, investesc în echipamente, creare conținut și promovare timp de câteva luni, și după aceea închid jucăria, dându-și seama că au fost fraieriți de consultant sau agenție să alerge după încă o jucărie strălucitoare care nu oferă nimic util clienților. Li s-a zis că trebuie să fie și acolo prezenți, dar nu trebuia.
Se mai aude ceva de campaniile acelea promițătoare de pe ClubHouse? Care e ultima campanie cu influenceri ce a rupt la notorietate și era pe buzele tuturor? Își mai aduce cineva aminte de brandul care a sponsorizat podcastul acela amuzant și creativ, pe care l-am ascultat preț de vreo două ediții acând ne plictiseam în trafic? Unde ar trebui să mai bage brandurile niște bani?
Ideea e simplă, brandurile mari au bugete mari, deci își permit să experimenteze cu o mică parte din buget și pe aplicații noi sau platforme care promit să fie the next best thing.
E în natura umană să alergăm după obiectele noi, strălucitoare, că ce avem acasă ni se pare învechit, chiar dacă funcționează.
Totuși, mai ales dacă lucrați cu branduri mici și bugete restrânse de promovare, e mai bine să vă limitați la aplicațiile și platformele cu rezultate dovedite, pentru că nu vă permiteți să irosiți jumătate din bugetul de marketing.
Uneori am impresia că noi suntem prea permisivi cu fetele: au avut ambele telefoane de pe la 6 ani, cu limită de timp, nu le-am băgat pe gât Youtube Kids când ne-au zis că e plictisitor, le-am lăsat să vorbească pe WhatsApp cu prietenii și colegii fără restricții, cât timp ne țin și pe noi la curent cu ce se întâmplă, și au avut acces la jocuri pe consolă și calculator, în funcție de vârsta lor.
De cealaltă parte, văd în jur mulți părinți care lasă copii să folosească orice dispozitiv și să intre pe orice aplicație, la orice oră, fără nici o restricție, pe principiul că oricum cei mici știu ei mai bine cum e cu calculatoarele.
Dacă tot ne mai amuzăm pe aici discutând despre rapoartele prezentate de agenții ca să fie frumos și bine, azi am râs un pic la rezultatele unui studiu publicat în State de ANA (Association of National Advertisers) și găsit la Bob.
Pe scurt, oamenii de marketing au fost întrebați două lucruri:
Te-ai fi așteptat ca răspunsurile să coincidă, adică dacă oamenii ce împart bugetul consideră că ROAS (Return on Ad Spend) e cel mai important să îl și măsoare obsesiv, dar NU, cel mai utilizat KPI e în continuare CPM, costul la mia de afișări, iar pe locul 2 CPC, costul pe clic.
TOP FIVE MOST USED KPIs:
TOP FIVE MOST IMPORTANT KPIs:
CPM și CPC sunt pe locul 22, respectiv 27 în topul importanței, dar sunt cei mai folosiți indicatori. Te face să te gândești, parcă tot sistemul e dat peste cap, știm că nu măsurăm ce trebuie, dar continuăm așa, că dă bine în rapoarte.
Articolul e aici. Evident, ROAS nu poate fi folosit peste tot, dacă brandul tău e la început de drum e mai greu, dar ca idee, dacă bagi 1000 de euro în reclame ca să vinzi de 2000 de euro ai o problemă cu un ROAS de 2:1, practic cheltui 1 euro ca să câștigi 2, iar dacă adaosul nu e de 200% nu te văd cu ochi buni, un ROAS bun e în jurul valorii de 4:1, cheltui 1 euro ca să câștigi 4.
Între timp, zic să mai măsurăm un pic afișările și reach-ul. 🙂