Nu credeți tot ce citiți pe internet

Din ciclul nu tot ce zboară se mănâncă, azi vă spun un lucru care ar trebui să fie evident pentru oricine are mai mult de 2 clase: faptul că un articol apare pe un site de știri românesc nu înseamnă că articolul este adevărat. Lucru valabil atât pentru ziarele online, portaluri, site-urile televiziunilor și, dacă mă gândesc bine, poate fi extins la orice mijloc de informare, inclusiv radiourile și televiziunea. Da, și blogurile.

Paradoxul internetului este că deși accesul la informație e liber, e răspunderea noastră să alegem sursele de informații și să verificăm dacă informațiile oferite sunt adevărate. Site-urile publică știri pe bandă rulantă, e vina noastră dacă punem botul la tot ce citim și credem că este adevărat.

realitatea

Zilele astea niște site-uri de știri românești au readus în discuție un mit care circula prin 2006 pe afară, cel al microundelor ucigașe, cu apa fiartă la microunde care omoară plantele. A scris și Radu despre asta, e o prostie sinistră, și îmi pare rău când văd foști colegi de facultate, oameni educați, cum dau share pe Facebook la mizerii de genul ăsta, fără a verifica înainte de unde au copiat bravii ziariști români articolul și cât de vechi e. Ar fi trebuit să știe mai bine.

Din păcate, nu e vorba de un singur articol, e un trend să dezinformezi publicul, copiind articole alarmiste de pe cine știe ce site de afară, cu unicul scop de a genera trafic pe site-ul tău de știri. Zilele astea e apa încălzită la microunde care omoară plantele, luna trecută erau codurile de pe pasta de dinți care arată toxicitatea produsului (nu există așa ceva), acum un an era cifra de pe fundul cutiei de lapte care arată de câte ori a fost sterilizat laptele după ce a expirat  (de fapt era lotul produsului) și așa mai departe. Mereu apar articole de genul ăsta, cu afirmații care nu au nici o legătură cu realitatea, și publicul le crede, pentru că vorba aia, articolul e pe un site de știri, doar site-urile de știri nu publică prostii, corect?

Greșit. Pe vremuri, când jurnalismul încă mai însemna ceva în România și oamenii care lucrau în domeniu își lua în seriozitate munca, partea aia cu verificarea informațiilor din mai multe surse, datul de telefoane, menționarea sursei și așa mai departe da, poate că puteai avea încredere în publicațiile menite să te informeze, online și offline.

Acum lucrurile s-au schimbat. Mai ales la știrile online, miza nu e calitatea, ci cantitatea. Scopul site-urilor de știri e să genereze afișări, pentru că ele vând bannere la kilogram, la mia de afișări. La site-urile de știri nu se angajează jurnaliști cu experiență, ci studenți sau proaspeți absolvenți, dornici să lucreze, indiferent de compromisuri. Ei nu sunt plătiți în funcție de cât de bine este scris un articol, ci de câte articole publică pe zi, iar o normă de 10-20 de articole pe zi e ceva obișnuit. În condițiile astea, tradusul articolelor de afară e ceva normal, nimeni nu se mai obosește să verifice dacă o afirmație este adevărată sau falsă, iar dacă e falsă și cineva le atrage atenția, bagă rapid o erată și dau vina pe sursa de unde au copiat știrea.

Concluzia: nu credeți tot ce citiți pe internet sau vedeți la știri. Dacă într-un articol nu sunt menționate sursele, ignorați-l liniștiți. Dacă apar sursele (cu linkuri), vedeți cât de reale sunt, nu de puține ori site-urile românești au luat știri din The Onion pe bune.

În condițiile în care 90% din articolele publicate de site-urile de știri românești sunt mizerii, dictonul Crede și nu Cerceta nu se mai aplică. Noua regulă e Cercetează și abia după aceea crede ce citești.

Și mai ușor cu share-urile pe Facebook la articole pline de afirmații mincinoase, pentru că voi veți fi cei luați de fraieri de către prieteni când postați prostii, nu autorul articolului.

Recomand eMAG pentru cumpărături online.

21 Comentarii

  1. Foarte buna analiza de mai sus.
    Nici eu nu inteleg cum oameni cu educatie pot crede un titlu exprimat la persoana a doua singular si imperativ.

    (0)
    1. Oana, cred că e puterea mulțimii. Văd că trei prieteni de-ai mei au dat share unui articol, deci l-au validat și aprobat, în concluzie cred că articolul e adevărat ce scrie și dau mai departe. E trist că am ajuns ca niște oi.

      (0)
  2. Din punctul meu de vedere e o lipsa de educatie media. Adevarul e ca in ultimii ani internetul si social media au avut o evolutie atat de rapida, cantitatea de informatii s-a multiplicat foarte mult si nu a fost ca oamenii sa se educe in domeniu.
    Eu sunt mai optimista, cred ca in timp prin informare se va mai reduce efectul de turma.

    (0)
  3. „nimeni nu se mai obosește să verifice dacă o afirmație este adevărată sau falsă, iar dacă e falsă și cineva le atrage atenția, bagă rapid o erată și dau vina pe sursa de unde au copiat știrea” – ohoooo, daca ar fi macar asa ar insemna ca exista sperante. Atunci macar resectivul isi recunoaste greseala si accepta sursa de informatii. Dar eu inca nu am vazut asa ceva (insa as fi curios, daca stii vreo publicatie online unde ‘jurnalistii’ acceta corectii de genul asta).

    Din cate am vazut, la noi se scrie cat de cat normal doar in presa de specialitate si cea locala, desi si acolo mai completeaza cu furtisaguri si alarmisme ieftine. Dar altfel, 90% e tabloid.

    (0)
  4. Problema este educatia! Eu am terminat liceul / facultatea cu nota 8 si nu cred chiar orice citesc.
    Dar tineretul de azi nu mai invata nimica la scoala, doar citesc ziare (online) si cred tot ce e acolo.
    E devina si sistemul de invatamant, cartile sunt invechite (vezi manualul de geografie – care ne invata zonele industriale din anii 1960 sau manualul de istorie care nici nu aminteste sau denatureaza adevarul – vezi revolutia din 89). Manualul de matematica nu explica la ce se folosesc derivatele / integratele, iar cea de fizica e prost explicata fiind plina de formule si putine exemplificari.
    La biologie se invata in mare parte despre plante (care nici nu le mai gasesti) / gandaci / animale cand ar trebui sa invatam in primul rand anatomia omului. Chimia organica e prea complicata si putina lume o foloseste – numai speriati copii ca nu sunt capabili …

    Deci cu asa carti /programe scoalre de unde sa mai invete copii nostrii?
    Normal ca ajung pe la 18 ani termina scoala si in afara de ziare nu mai citesc nimic …

    (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: