La ceva timp după terminarea facultății un coleg cu care nu mă văzusem de mult și nici nu avusesem o legătură prea apropiată mi-a trimis un mesaj, că poate ne vedem la o cafea, să mai discutăm despre una alta, ce am mai făcut, din astea. Tânăr și naiv, m-am dus. Evident, tipul voia să mă vrăjească cu înscrierea într-un MLM, nu mai știu dacă era Herbalife sau ceva similar.
Aia a fost prima lecție, atunci când ești tânăr îți faci prieteni ușor, după ce treci de 25 e tot mai greu să găsești prieteni apropiați, toți au agenda lor și își urmăresc propriile obiective.
Au mai fost câteva situații de genul ăsta, ultima dată cineva apropiat a descoperit că o reuniune a clasei din liceu era de fapt pretextul pentru recrutarea într-un alt MLM, ceva cu cafea organică.
Fast forward până în zilele noastre, discutam și la birou pe tema asta, după ce treci de 30 de ani ajungi să te bucuri dacă te cheamă cineva la o cafea și nu încearcă să îți vândă ceva, să te recruteze în ceva sau mai rău, să scoată de la tine niște consultanță gratuită. E un lucru rar în zilele astea să te întâlnești cu cineva doar pentru o cafea și o discuție despre banalități.
Și evident, e tot mai greu să îți faci prieteni noi pe măsură ce înaintezi în vârstă.
Știm cu toții poezia, dacă ești trecut de 30 și ai 4-5 prieteni adevărați pe care poți să îi chemi la 3 noaptea ca să îngropi cadavrul să zici merci, dar totuși, e chiar așa de greu să ne mai facem prieteni noi? Trebuie să fie totul cu calcule și planuri? Sau viața e de vină, ne luăm prea multe șuturi și preferăm să nu mai ieșim din zona de confort, să fim paranoici cu orice persoană nouă apare în viața noastră?
La voi cum e, vă mai cheamă oamenii relativ cunoscuți, din senin, doar la o cafea, fără interese ascunse?
