Statistic vorbind suntem generația care o duce cel mai bine din punct de vedere al confortului, că avem de toate, dar am ajuns niște snowflakes care se vaită din orice. A venit pandemia asta și ne-a mai trezit un pic din visare și ne-a adus cu picioarele pe pământ, că deja făceam drame când nu mai găseam la Mega pâinea aia specială cu semințe…
Dacă nu știați, pe vreme de pandemie toți speakerii motivaționali și guru ce pretind că au succes în diverse domenii, de la imobiliare, bursă, antreprenoriat până la fitness sau slăbit rapid s-au mutat pe TikTok. Una din plăcerile vinovate e să mă uit câteva minute la ei zilnic, cum își promovează cursurile sau serviciile, prin diverse clipuri ce conțin sfaturi banale sau stupide. Nici nu trebuie să îi caut eu, dacă m-am uitat la 1 clip algoritmul îi recomandă și pe ceilalți pe FYP.
CE mi se pare interesant este că aplicația asta e locul ideal pentru ei, audiența este în mare parte tânără, naivă, și la o adică pot face rost de câteva zeci de dolari de la mami și tati, ca să devină oameni de succes cumpărând cursurile lor.
Am pierdut ultimul scandal, deci nu știu dacă mai e ok să folosești sau nu cuvântul negru și în ce context, deși cred că se exagerează cu corectitudinea politică și avem prea multe panseluțe revoltate din orice. Totuși, o să vă zic un mic secret pe care l-am descoperit și eu cu greu, și anume că nu trebuie să ne stresăm pentru orice.
În viață e important să alegem ce bătălii vrem să purtăm, să știm clar care sunt lucrurile importante pentru noi și care sunt nimicurile irelevante ce pot fi ignorate. Viața e mai simplă când știm cine suntem, ce vrem și de ce ne pasă.
Tudor ne întreabă unde ne vedem peste 20 de ani, o întrebare care cred că e în mintea tuturor celor ce au acum în jur de 40. Teoretic deja ți-ai stabilit calea, domeniul în care lucrezi, știi cine ești și sigur nu mai ești naiv ca la 20, să visezi că vei deveni brusc milionar. Eu zic așa, semințele a ceea ce vom fi peste 20 de ani se plantează acum, și viitorul sună bine, dacă ne pregătim activ pentru el.
Ieri am aflat că o persoană cunoscută online a decedat brusc, și m-a întristat vestea, poate pentru că a venit pe neașteptate, poate pentru că o știam tânără și plină de viață. Știți cum e, când cineva e foarte bătrân te mai aștepți, te pregătești mental, dar când e foarte tânăr…
Coincidența face că fix ieri începusem ultima carte a lui Mark Manson, tot motivațională, Everything is F*cked: A Book About Hope, și eram fix la partea în care tipul învârte un pic cuțitul în rană, amintindu-ne de propria mortalitate, de cât de efemeri suntem.
Analiștii zic deja că economia își va reveni la începutul anului viitor, mai repede decât se prevedea, dar pe de altă parte Morgan Stanley și-a pierdut 80% din valoarea de piață la criza din 2008, deci nu m-aș baza pe analiștii lor, vorba aia, they didn’t see it coming. Totuși, pe ce m-aș baza este pe foamea de a reuși în viață, e cel mai bun motivator pe care îl poți avea într-o perioadă de criză.
Și mă gândeam că poate mulți dintre noi am dus-o prea bine în ultimii ani, ne-am relaxat prea mult și nu am mai tras la fel de tare ca pe vremuri. Plus că au apărut mulți tineri pe piața muncii, care au prins doar perioada de boom, nu știu ce e aia frica de a nu avea cu ce să plătești ratele, de a nu îți găsi job sau a nu avea suficienți bani pentru ce îi trebuie copilului.
În 2020 am văzut o mulțime de evenimente și afaceri care s-au reinventat și adaptat, că tot citeam despre ediția online a Webstock ce va avea loc în toamnă. Cred că anul ăsta e fix despre asta, reinventare și adaptare și supraviețuire. Personală, de business, cum vreți voi.
Văd oameni care încă tânjesc după vremurile bune și speră să revenim cât mai repede la normal, și oameni care s-au repliat, adaptat și încearcă să facă tot ce pot pentru ei, afacerile și comunitățile din jurul lor, în lumea asta nouă. Și asta e cea mai bună opțiune acum, în loc să așteptăm miracole să facem tot ce putem ca să ne fie bine nouă și celor din jur, în circumstanțele date. Voi cum procedați?