Sincer să fiu, nu știu când au trecut ultimii 5 ani, mental am rămas cu impresia că mă învârt în jurul vârstei de 30. Dar uite că anii zboară, în vreo 2 luni fac 35, și am senzația că vreau să fac o mulțime de chestii, dar ziua are doar 24 de ore, și din păcate 8-9 trebuie să le dorm. Iar restul nu îmi ajung. Dar nu asta mă sperie la 35, sunt mai multe chestii care mă pun pe gânduri.
O să vă reamintesc azi să mirosiți florile, să mai lăsați documentele și munca, să vă mai uitați pe fereastră, să mai ieșiți cu cei dragi pe undeva, să mai strângeți niște amintiri. Nu de alta, dar Facebook mi-a reamintit de poza asta, făcută fix acum 5 ani În Brașov. Și mi-am dat seama că bebelușul neajutorat de atunci, care se uita curios la înghețata din mâna mea, s-a transformat într-o clipă într-o domnișoară independentă, care vrea să facă totul singură.:
Se tot discută despre sistemul de învățământ de la noi, cum ar trebui reformat sau chiar schimbat din temelii, deoarece nu e adaptat la realitățile vieții. Personal eu cred că primii ani de școală încă sunt foarte utili, mai ales dacă copiii au parte de profesori buni. Problemele încep să apară prin clasa a cincea, când elevii încep să gândească pe cont propriu și realizează că multe dintre lucrurile pe care le învață sunt inutile, nu îi vor ajuta în viață. Încă se merge mult pe ideea de memorare, și prea puțin pe încurajarea creativității, a gândirii logice, a inițiativei. Și sincer îmi e frică de clipa când fetele se vor uita în ochii mei și mă vor întreba pentru ce trebuie să învețe X sau Y. Nu știu ce le voi spune.
După 1 an de mers la #Limitless Mihaela spune că am dezvoltat o obsesie pentru sport, dacă trece o zi și nu am făcut efort intens măcar o oră nu mă simt bine. Asta pentru că am dat jos kilograme, am pus la loc, le-am dat iar jos și acum știu unde vreau să mă mențin. Ori sunt în parc la jogging, ori ies cu bicicleta, singur sau cu fetele, ori la sală, ori cu rolele. Și nu zic nu, s-ar putea să fi schimbat o dependență pe alta, dar sunt fericit.
Prin vară toată lumea mă felicita că am tras tare la #Limitless și rezultatele erau foarte vizibile, am slăbit 15 kilograme în 3 luni și eram într-o formă fizică excelentă. Mihaela s-a descurcat și mai bine ca mine. Dar nu v-am mai povestit ce s-a întâmplat după aceea, de ce eu am pus niște kilograme la loc și cum mi-am dat seama că cel mai greu nu e să ajungi la starea de echilibru, ci să o menții. Povestim azi despre asta.
Mă uit pe foaia de evaluare și încă nu îmi vine să cred că au trecut doar 2 luni de când m-am băgat în nebunia asta cu Limitless. La început era curiozitatea și speranța că pot schimba ceva, după 2 luni sunt super optimist că îmi ating obiectivele legate de sănătate, formă fizică și calitate a vieții în general, dacă trag tare și în iulie. Cifrele sunt mai jos, și cifrele nu mint:
Cifrele nu spun întreaga poveste, dar te ajută să de ghidezi, îți dau un sens al progresului, îți arată că munca ta nu e în zadar, indiferent de domeniu. Știam că am tras tare la Limitless în prima lună, dar tot mi-a picat fața când am văzut evoluția în poze după 4 săptămâni, și măsurătorile. Am cu 7,3 kilograme mai puțin, procentajul de grăsime a scăzut de la 29,2% la 25,7, sunt cu 2% mai musculos, și din talie s-au dus 6 centimetri. Și mă simt extraordinar. Am povestit deja aici care e faza cu programul.